exerciţiului gândirii tot atât cât porcul cu alpinismul. Dar sunt
zgomotoşi. Agresivi. Şi au întotdeauna ceva de adăugat. Nu de spus. Ei
nu au nimic de spus. Doar de adăugat. Pentru că ei au păreri. Despre
orice. Dar mai ales despre acele lucruri la care nu se pricep şi pe
care nu le înţeleg. Adică despre orice.
“Nu ştiu” nu există pentru un prost. Cum nu există dubitaţie.
Prostul nu are îndoieli. Doar certitudini. Şi răspuns pentru orice.
Întrebaţi un prost şi întotdeauna vă va răspunde. Indiferent că e vorba
de dialectica dudului la viermii de mătase sau tehnologia de fabricaţie
a tigăilor teflonate. El pot debita orice despre orice.
Prostul nu învaţă. Nu citeşte. El are google şi click
dreapta-copy-paste la mouse. Pentru el şcoala e inutilă şi
împovărătoare. Pentru că, desigur, el are “şcoala vieţii”.
Prostul nu greşeşte niciodată. El e neînţeles. Sau “vorbea despre
altceva”. Dar va vorbi întotdeauna. Despre orice. Pentru că lumea nu ar
fi aceeaşi fără nestematele minţii sale. Atâta câtă e.
Prostul e polemic. Şi vanitos. Nu admite să fie contrazis. El e
întotdeauna psiholog. Nu “cu diplomă, da’ la şcoala vieţii”. Prostul nu
are discreţie. Nu-şi poate contempla în tăcere, discret propriul vid.
De altfel demersul contemplaţiei îi e cu desăvârşire străin. El are nevoie să se exprime. Trebuie să se exprime. Pentru el acesta e rostul
democraţiei: de a-i permite lui să rostogolească cocoloaşele gândirii
sale.
Prostul are nevoie de proximitatea oamenilor celebri. Pentru că,
socoteşte el, acea celebritate i se cuvine şi lui. Un prost care a
trecut prin umbra unui om de seamă se socoteşte iluminat. Contaminat
definitiv de celebritatea aceluia, de harul ori înţelepciunea aceluia.
Pentru prost înţelepciunea se transmite asemeni sifilisului, prin
proximitate.
Prostul nu are tulburări şi nelinişti, dar adeseori e “stricat la stomac”.
Prostul e întotdeauna polemic. Împlinirile, realizările intelectuale
ale altora sunt, pentru prost, lipsite de semnificaţie şi rodul unui
noroc pe care lui viaţa nu i l-a oferit. Prostul are mereu la îndemână
citate. Are o colecţie redusă de panseuri, la care însă apelează des,
dându-le o universală întrebuinţare.
Proştii sunt pretutindeni. Protejaţi. Conservaţi. Ba mai mult,
cultivaţi cu grijă. Prostia lor e hrănită şi îngrăşată permanent.
Pentru că ei sunt cei care votează, cei care cumpără ziare şi umplu
halba de rating a televiziunilor.
Iar, scrutând cu atenţie lumea în care trăim, ne dăm, tot mai des seama că prostia nici nu mai e un cusur. Ci aleasă virtute.
